Ce bine-a fost cînd a fost rău:
muream
        pe-atunci
                     de dorul tău;
era un timp, care-a-ncăput
viața și moartea într-un sărut!

Totul
         Pe-atunci
                      părea nespus,
și frunzele cădeau în sus;
și timpul,
          blînd,
                    curgea-napoi,
iar Dumnezeu ținea cu noi.

Atunci,
         în veacul celălalt:
cînd te-am iubit cît n-ai visat,
și cînd din căni
            cu tot alaiul
noi cerul îl sorbeam cu paiul.

Apoi cînd ai plecat cu trenul
lăsînd părăginit edenul
n-am mai știut ce-aș putea face
după război, cu atîta pace...

Ce rău e azi cînd este bine:
cînd nu mai mor de dor de tine,
nu zic cîntări și nici suspine...
Dac-am greșit, Tu, Doamne, zi-ne!

Azi totul e așa firesc:
nu mai urăsc, nu mai iubesc,
nu mai bocesc, nici nu mi-i dor,
nici nu trăiesc
și nici nu mor.

Azi nu mă sting de dorul tău,
și sînt bătrîn ca Dumnezeu
gîndind l-acele vremi divine

Ce bine-a fost cînd n-a fost bine!...